În majoritatea țărilor vestice, puține sunt persoanele care aleg să cumpere un apartament sau o casă.
Cei mai mulți aleg să locuiască în chirie. Nu este și cazul României, unde procentul celor ce locuiesc în chirie este redus comparativ cu procentul persoanelor care dețin proprietăți. O casă, un apartament, ambele sau chiar mai multe.
Cu toate acestea, în momentul în care dai un imobil spre închiriere, trebuie să ții cont că este necesar să fii în legalitate și să plătești anumite taxe la ANAF.
Chiria reprezintă un venit. Mai mult sau mai puțin substanțial. Tocmai din acest motiv, ea este impozitată. Avantajul acestui lucru este că acel contract de închiriere care se semnează la început este oficializat. Cu alte cuvinte, reprezintă o anumită garanție pentru proprietari, dar acordă beneficii și chiriașului. Proprietarul trebuie să depună la ANAF declarația unică. O dată cu aceasta, el va știi cât este impozitul care trebuie plătit. Anul acesta, declarația se poate depune până la data de 15 mai.
Taxele pe care proprietarul le are de achitat sunt reprezentate de impozitul pe venit și, uneori, în funcție de venit, se poate plăti și contribuția la sănătate. Impozitul care se calculează pe baza venitului, ia în considerare un procent de 60% din totatul sumelor provenite din încasarea chiriilor.
Pentru acest total de 60% se percepe un impozit de 10%. Mai mult, din sumele totale care provin din chirii, 40% se consideră a fi suma forfetară, care se deduce din impozit. Cazurile în care este necesar să se plătească contribuția la sănătate sunt acelea în care veniturile minus cei 40% depășesc valoarea totală a 12 salarii minime pe economie. Salarii brute, desigur. Astfel, un procent de 10% din suma finală va fi direcționat către sănătate.
Nu în toate cazurile, însă, se plătește această contribuție la sănătate. Excepțiile fac referire la persoanele cu vârsta mai mică de 26 de ani care studiază, persoanele mai mici de 18 ani, persoanele care suferă de diferite afecțiuni ce sunt incluși în variate programe de sănătate la nivel național, pensionarii, părinții sau soții care nu dispun de propriile lor venituri.
În cazul în care nu se declară acest tip de venituri, cei de la ANAF pot face investigații și pot descoperi cazurile în care se întâmplă acest lucru. Riscurile nedeclarării sunt de natura penalităților de 0,08% din sumele pe care proprietarul le datoreaza și merg până la acuzația de evaziune fiscală, fapt pentru care se poate deschide un dosar penal.
De ce este benefică înregistrarea la ANAF? Deoarece îi oferă proprietarului acces facil la a dovedi anumite lucruri pentru cazurile în care există probleme majore cu chiriașul.
De partea cealaltă, însă, chiriașul are o protecție care oprește abzurile proprietarului. Totodată, contractul interzice chiriașului să facă uz de imobil după bunul plac. Astfel, dacă se legalizează contractul, sunt lămurite, de la început, situațiile în care chiriașul ar putea provoca daune pe care nu va dori să și le asume. Cel mai important aspect, însă, este faptul că nu vor exista riscuri penale.
Deși există aceste taxe pe care proprietarul este nevoit să le plătească atunci când decide să închirieze un imobil, recomandarea este ca lucrurile să se desfășoare în legalitate.
Fiind totul transparent, la vedere, ambele părți sunt câștigate: există drepturi legale pentru chiriaș care îl pot susține, dacă este cazul, și sunt eliminate toate riscurile financiare sau de natură penală pentru proprietar.
În cazul unor analize atente, dacă un contract de închiriere nu se legalizează, proprietarul este cel care va ieși în pierdere. Astfel că înregistrarea contractului ține spatele, simplu spus, proprietarului și îl asigură atât de comportamentul chiriașului, cât și de lipsa posibilității unor probleme legale foarte serioase.
