Un control fiscal de la ANAF sperie pe oricine, dar în realitate lucrurile sunt destul de clare dacă știi din timp ce verifică inspectorii. În rândurile de mai jos găsești, pe înțelesul tău, care sunt zonele principale de verificare, ce documente îți pot cere și la ce să fii atent ca să nu ai surprize.

Ce urmărește ANAF, de fapt, la un control fiscal

Din definiția oficială, inspecția fiscală are ca scop verificarea legalității și conformității declarațiilor, corectitudinii obligațiilor fiscale, respectării legislației fiscale și contabile și stabilirea diferențelor de impozite și contribuții, dacă există. Acest lucru reiese dintr-un document oficial de soluționare a unei contestații publicat de ANAF, care citează Codul de procedură fiscală.

Pe scurt, inspectorii nu vin să „caute ceva” la întâmplare, ci să vadă dacă ceea ce ai declarat corespunde cu realitatea din contabilitate și cu informațiile pe care le are deja ANAF în bazele de date. Ei verifică atât forma (acte, declarații, termene), cât și fondul (tranzacții reale, baze de impozitare, calculul taxelor).

Selectarea firmelor sau persoanelor controlate se face pe baza unei analize de risc. ANAF folosește informațiile proprii și date primite de la alte instituții pentru a identifica contribuabili cu risc de neconformare, potrivit prezentării oficiale a direcției care se ocupă de verificarea situațiilor fiscale personale.

Documente și zone standard pe care le verifică inspectorii

În practică, aproape orice control fiscal serios începe cu documentele de bază: registre contabile, balanțe, jurnale de TVA, facturi, contracte, extrase de cont bancar. Manualul de control fiscal al ANAF arată că inspectorii analizează documentele și tranzacțiile „semnificative” din perspectiva riscului fiscal identificat, nu neapărat fiecare factură în parte.

În funcție de tipul inspecției (generală sau parțială), pot fi vizate toate obligațiile fiscale sau doar anumite impozite. Din decizii de soluționare publice reiese că, de exemplu, la o societate se poate verifica separat linia contribuțiilor sociale, impozitul pe veniturile din salarii, concedii medicale sau contribuția asiguratorie pentru muncă.

La un control fiscal tipic la firmă, te poți aștepta ca inspectorii să acorde atenție specială la:

  • declarațiile fiscale depuse (dacă lipsesc, dacă sunt corecte și depuse la timp);
  • TVA – atât colectat, cât și deductibil, inclusiv tranzacțiile „sensibile” cu parteneri cu risc;
  • impozitul pe profit sau pe venitul microîntreprinderilor, în funcție de regimul firmei;
  • impozite și contribuții salariale, contracte de muncă versus colaborări;
  • concordanța între evidența contabilă, stocuri, documente și realitatea din teren.

Ce înseamnă analiza de risc și cum ajungi pe lista de control

Înainte să ajungă efectiv la tine, ANAF face o analiză de risc. Pentru persoane fizice, direcția specializată explică faptul că analizează intrările și ieșirile de fonduri, creșterea sau scăderea patrimoniului, operațiunile care au ridicat semne de întrebare și sursele de venit declarate sau nedeclarate.

Pe baza acestor informații se întocmește o listă cu persoane care prezintă risc de neconformare la declararea veniturilor impozabile, cu indicarea perioadei și a nivelului de risc, conform prezentării oficiale a direcției de verificări fiscale.

La firme, logica este similară, deși nu este descrisă în același detaliu pe site-ul public: diferențe mari între cifrele raportate, lipsă de corelare între declarații, tranzacții cu parteneri cu probleme, schimbări bruște de indicatori sau informații primite de la alte autorități pot ridica semne de întrebare și pot duce la o inspecție fiscală.

Diferența dintre inspecția fiscală clasică, control inopinat și verificarea persoanelor fizice

Inspecția fiscală „clasică” este de regulă anunțată printr-un aviz de inspecție fiscală, care îți spune ce perioadă și ce obligații vor fi verificate și când încep efectiv controalele. Codul de procedură fiscală prevede că, până la data începerii inspecției, contribuabilul are dreptul să depună sau să corecteze declarațiile pentru perioadele și creanțele care vor fi verificate, lucru reiterat și în manualul de control fiscal al ANAF.

Controlul inopinat este altceva: conform unui set de întrebări și răspunsuri publicate de ANAF, acesta constă în verificări rapide, neanunțate în prealabil, pentru fapte sau situații punctuale (de exemplu, existența unor documente, respectarea unor obligații imediate).

În paralel, verificarea situației fiscale personale este o procedură separată, dedicată persoanelor fizice. ANAF descrie pe site faptul că, înainte de începerea verificării, contribuabilul primește un aviz de verificare. Ulterior, se analizează veniturile și cheltuielile, creșterile patrimoniale și fluxurile de bani pentru a se stabili dacă veniturile declarate acoperă cheltuielile și achizițiile făcute.

Date centralizate de Ministerul Finanțelor, citate recent în presă, arată dimensiunea acestui tip de control: între iulie 2025 și mai 2026, au fost efectuate puțin peste 1.100 de verificări ale situației fiscale personale, cu sume suplimentare stabilite de circa 540 milioane lei, potrivit acestor date oficiale.

Ce rol are SAF-T și ce poate cere ANAF din fișierul de control fiscal

Un element tot mai prezent în controale este fișierul standard de control fiscal, cunoscut sub numele de SAF-T (Declarația D406). Conform calendarului obligațiilor fiscale pentru anul 2025 publicat de ANAF, declarația D406 trebuie depusă de numeroase categorii de contribuabili, de la societăți comerciale de tip SA și SRL până la asociații și alte persoane juridice care țin contabilitate în partidă dublă.

Fișierul SAF-T conține, în format electronic standardizat, date detaliate despre conturi, jurnale, tranzacții, active, clienți și furnizori. Pagina special dedicată SAF-T de către ANAF arată că instituția folosește acest fișier ca instrument de control fiscal, pentru a analiza mai rapid și mai granular tranzacțiile raportate, inclusiv în etapa de analiză de risc.

Într-un control fiscal, inspectorii pot cere acces la fișierele SAF-T transmise anterior, pot solicita explicații pentru anumite tranzacții sau solduri și pot confrunta aceste date cu facturile, contractele și extrasele bancare prezentate de firmă. Pentru contribuabili, asta înseamnă că erorile sau inconsecvențele apar mult mai ușor în radarul ANAF.

Cum te pregătești practic pentru un control fiscal

Pe hârtie, totul pare foarte tehnic. În practică, lucrurile se reduc la câteva reguli clare de igienă fiscală și organizațională. Manualul de control fiscal subliniază că organul de inspecție se bazează atât pe documentele puse la dispoziție de contribuabil, cât și pe bazele de date ale ANAF, pentru a clarifica situația de fapt.

Ca antreprenor sau persoană fizică cu venituri mai complexe, te ajută mult dacă:

  • ai documentele ordonate și ușor de găsit pentru perioada verificată (facturi, contracte, extrase, registre);
  • știi ce ai declarat și poți explica tranzacțiile mari sau neobișnuite;
  • ai verificat din timp situația obligațiilor în contul de la ANAF, eventual cu ajutorul contabilului;
  • reacționezi la notificările și scrisorile de conformare înainte să se ajungă la un control amplu.

În plus, dacă primești un aviz de inspecție fiscală, merită să discuți imediat cu contabilul sau consultantul tău, să verificați perioadele vizate, declarațiile depuse și eventualele rectificări care se pot face înainte de începerea efectivă a controlului.

Întrebări frecvente

Cât în urmă poate merge ANAF la un control fiscal?

Codul de procedură fiscală prevede că inspecția fiscală se face în cadrul termenului de prescripție a dreptului de a stabili obligații fiscale. Termenul general este stabilit prin lege și trebuie verificat în varianta actualizată a codului înainte de o analiză punctuală.

Poate ANAF să verifice doar o parte din obligațiile fiscale?

Da. Atât din manualul de control fiscal, cât și din decizii publicate reiese că forma și întinderea inspecției se stabilesc în funcție de fiecare caz. Se poate verifica doar TVA, doar impozitul pe salarii sau un alt impozit, dacă analiza de risc arată probleme acolo.

Ce se întâmplă dacă nu pot justifica anumite sume la o verificare personală?

În cadrul verificării situației fiscale personale, ANAF compară veniturile declarate cu cheltuielile și creșterea patrimoniului. Pentru diferențe nejustificate se poate stabili o bază impozabilă ajustată și creanțe fiscale principale și accesorii, potrivit explicațiilor oficiale ale direcției specializate.

Un control fiscal nu e niciodată plăcut, dar devine mult mai gestionabil dacă știi ce verifică ANAF și îți ții casa în ordine din timp. Iar acest „din timp” începe, de fapt, cu fiecare factură, declarație și decizie pe care o iei în afacerea sau în finanțele tale personale.

Acest material are rol informativ. Nu reprezintă consultanță fiscală sau juridică, iar deciziile legate de situația ta trebuie luate împreună cu un contabil sau un consultant autorizat, pe baza legislației în vigoare la momentul respectiv.